Ana are 17 ani şi este o elevă ce are dificultăţi de auz, iar acum studiază un curs de coafură. Deoarece Ana poate citi pe buze, ea s-a chinuit în cadrul cursului deoarece are dificultăţi atunci când se efectuează activităţi în grup şi evaluări deoarece ea nu este capabilă să urmărească o discuţie în perechi. După ce a pierdut evaluarea, Ana a discutat despre dificultăţile pe care le are cu profesorul şi i-a explicat ce i-ar putea fi de ajutor. Mai târziu, cu consimţământul Anei şi în cunoştinţă de cauză, profesorul a explicat întregului grup modurile diferite prin care ei o pot implica complet pe Ana în cadrul cursului lor. El le-a dat următoarele sfaturi:

1. Persoanele care depind de ochii lor pentru ‚a auzi’ nu pot lua notiţe atâta timp cât citesc pe buze sau se uită la un interpret, astfel că ar fi de folos ca ceilalţi elevi să-i ofere Anei notiţele sau să-i facă copii după ale lor şi să i le ofere ulterior. 
2. Lucrul în grup poate fi dificil pentru persoanele care sunt surde deoarece ei nu ştiu cine vorbeşte şi la cine trebuie să se uite, doar dacă acele persoane stau cu faţa spre ei. Plasarea unui obiect de la o persoană care vorbeşte la alta îi poate ajuta, dar elevii trebuie să fie indicaţi cu un gest atunci când vorbesc.
3. Dacă sunteţi lângă o persoană care poate citi pe buze (numai 3 din 10 cuvinte sunt vizibile pe buze):

• Uitaţi-vă direct la el;
• Păstraţi un ritm normal de vorbire dar încetiniţi ritmul puţin;
• Folosiţi expresii faciale, limbajul trupului şi gesturi acolo unde este necesar;
• Ţineţi capul drept atâta timp cât vorbiţi;
• Asiguraţi-vă că gura nu este acoperită de mână, barbă, ţigară şi nu mestecaţi;
• Asiguraţi-vă că este suficientă lumină pe faţa dvs. atunci când vorbiţi;
• Ţineţi minte că ţipatul NU ajută. Creşterea volumului nu poate compensa inabilitatea lor de a auzi frecvenţa sunetelor.

Odată ce elevii au înţeles provocările cu care se confruntă Ana situaţiile de grup, ei au fost mai înţelegători şi au fost săritori şi s-au asigurat că ea este total implicată în activităţile cursului.

Amintiţi-vă, experienţa dizabilităţii este foarte individualizată, iar persoanele cu aceleaşi dificultăţi pot avea nevoi diferite atunci când este vorba de realizarea unor ajustări pentru practică. Este foarte important să aveţi o discuţie cu însăşi persoana cu dizabilităţi despre nevoile ei particulare – şi soluţiile – ce pot fi luate.