Activitati asociate cu calculul de baza si ADHD
Amanda este o femeie veselă şi distinctă; a picat testul GCSE de matematică, dar are note mari şi merge la colegiu deoarece vrea să termine matematica. Vrea să obţină o calificare pentru a-şi realiza visul de a deveni profesoară. Amanda a fost diagnosticată cu ADHD de la vârsta de opt ani. Înainte de asta, ea făcea adesea probleme în clasă, fiind etichetată ca un copil neastâmpărat. Amanda adesea era distrasă, avea atenţia de scurtă durată şi dificultate în amintirea direcţiilor. Avea probleme în concentrarea unei singure sarcini pe o perioadă mai mare. Uneori ea nu îşi putea da seama de unde vin sunetele din jurul său, iar acest lucru interfera cu abilitatea ei de a se concentra. Odată cu înaintarea în vârstă, Amanda şi-a dezvoltat strategii care să o ajute să se concentreze, dar ea a avut totuşi dificultăţi din când în când. În completare, ea a luat medicamente care o făceau să se simtă obosită câteodată, iar altă dată o ajutau să lase la o parte distracţiile.
Profesorul cursul ei are experienţă în lucrul cu persoane cu ADHD şi, după o discuţie cu Amanda, a pus în practică un şir de ajustări în practică pentru a o ajuta să studieze şi să-şi ia examenul de matematică. Acestea includ:
- De când Amanda are probleme cu concentrarea pe o singură sarcină pentru o perioadă mare, a fost de acord ca să i se acorde ‚pauze de odihnă’ când poate părăsi clasa, să-şi dezmorţească picioarele, să ia puţin aer curat, iar apoi să se reîntoarcă în clasă reconcentrată.
- Similar, Amanda găseşte că este dificil să stea în clasă în timpul unui examen foarte lung. Datorită evidenţei medicale a condiţiei Amandei, Comisia de Examinare a decis ca Amanda să aibă un timp suplimentar pentru completarea examenului şi permiterea de a avea pauze de odihnă supervizate.
- Profesorul a aranjat ca Amanda să stea tot timpul în partea din faţă a clasei, lângă uşă, astfel ca să nu îi distragă prea mult pe ceilalţi elevi din clasă.
- Amanda este hipersensibilă la sunete ventilatoarelor/aerului condiţionat, iar profesorul a fost de acord de a-l închide în timpul sesiunilor la care Amanda participă.
Amintiţi-vă, experienţa dizabilităţii este foarte individualizată, iar persoanele cu aceleaşi dificultăţi pot avea nevoi diferite atunci când este vorba de realizarea unor ajustări pentru practică. Este foarte important să aveţi o discuţie cu însăşi persoana cu dizabilităţi despre nevoile ei particulare – şi soluţiile – ce pot fi luate.





