Dificultăţi cu vorbirea
Vorbirea se referă la procesul asociat cu producerea şi percepţia sunetelor folosite în limbajul vorbit.
Dificultati cu vorbirea - ajustari pentru practica
Vorbirea se referă la procesul asociat cu producerea şi percepţia sunetelor folosite în limbajul vorbit.
Multe abilităţi sunt necesare pentru dezvoltarea efectivă a vorbirii şi a limbajului şi există multe moduri în care dezvoltarea vorbirii poate merge prost. Unele persoane pot avea dificultate în mişcarea muşchilor care controlează vorbirea; altele nu pot înţelege cum funcţionează conversaţia sau înţelesul unei fraze. Unele persoane nu pot înţelege sau folosi limbajul de orice fel. Sunt diferiţi termeni pentru a descrie diferite tipuri de dificultăţi – incluzând:
- dificultăţi fonologice;
- dificultăţi de articulare;
- dispraxie verbală;
- disartrie;
- probleme pragmatice semantice;
- Sindromul Asperger;
- mutismul selectiv.
Multe persoane depăşesc aceste dificultăţi cu un ajutor calificat dar 1 din 500 va avea dificultăţi severe sau pe termen lung.
Bâlbâiala este o problemă care interferează cu vorbirea fluentă. O persoană care se bâlbâie poate repeta prima parte a cuvântului (ca de exemplu a-a-a-apă) sau prelungirea unui sunet mai mult timp (ca de exemplu prăăăăăjitură). Unele persoane care se bâlbâie au probleme cu emiterea cuvintelor în întregime. Bâlbâiala este complexă şi poate afecta vorbirea în diferite moduri. Una din cele mai frustrante caracteristici ale bâlbâielii este variabilitatea sa. Problema poate fluctua de la slab la sever, depinzând de situaţie, tipul zilei sau alte motive neidentificabile. Este diferită de la persoană la persoană.
Articulaţia se referă la mişcările organelor de articulare – limba, vălul palatin, falca, dinţii, buzele. Problemele legate de oricare dintre acestea duc la dificultate a articulării afectând în diferite grade inteligibilitatea. Tulburările de articulare cuprind o mare arie de erori pe care oamenii le fac când vorbesc, spre exemplu „l” în loc de „r” („laţă” în loc de „raţă”), omiterea sunetelor („ici” în loc de „aici”) sau adăugarea sunetelor în cuvinte („pianino” în loc de „pian”) sunt câteva erori de articulare.
Sâsâiala se referă la substituirea literelor „s” şi „z” cu pronunţia „sî”.
Apraxia (dispraxia), cunoscută ca o tulburare a abilităţilor motorii, este o problemă cu coordonarea motorie sau planificarea motorie. O persoană cu probleme de vorbire are dificultatea de mişcare a muşchilor şi structurilor necesare pentru formarea sunetelor în vorbe.
Dificultăţi cu vorbirea - ajustări pentru practică
Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk
Factorii ambientali
Unele dificultăţi de vorbire sunt afectate de starea emoţională a persoanei. Vorbirea este clară când o persoană este încrezătoare şi relaxată, şi acesta este unul dintre cei mai importanţi factori când se comunică cu persoane cu dificultăţi de vorbire. Faceţi meditaţii etc. destins şi fără formalităţi.
Resurse de învăţare
Luaţi în considerare folosirea unei table (cu litere şi cuvinte pe ea) sau un computer cu sintetizator de vorbire.
Livrarea cursului
- La început puneţi întrebări care să necesite răspunsuri scurte. Totuşi, evitaţi întrebări care să necesite răspuns numai „da” sau „nu” deoarece acestea pot părea a fi ocrotitoare.
- Ascultaţi cu atenţie ceea ce spune elevul, întotdeauna răspundeți conţinutului spus de elev şi nu vă lăsați induşi în eroare de felul în care s-a spus.
- Alocaţi mai mult timp elevilor pentru a-şi aduce contribuţiile lor.
- Persoanele cu dificultăţi de comunicare pot găsi lucrul în grup provocator şi stresant. Asiguraţi-vă că nu excludeţi elevii cu dificultăţi de vorbire din activităţile grupului şi coordonaţi discuţia în aşa fel încât alţi elevi să nu îi întrerupă.
- Dacă elevul consideră vorbitul în public ca fiind dificil şi îi exacerbează problema, ar fi de preferat să permiteţi elevului să înregistreze o prezentare orală înaintea prelegerii şi să facă playback în timpul sesiunii de predare.
Ghid general
- Stabiliţi dacă un elev ce are experienţa dificultăţilor de comunicare cunoaşte un sistem de comunicare alternativ de succes, ca de exemplu: folosirea unui asistent care acţionează ca un comunicator.
- Doar pentru faptul că o persoană are dificultăţi de vorbire, acest lucru nu înseamnă că are probleme cu auzul sau înţelegerea a ceea ce spun oamenii.
- Atunci când este dificil de a înţelege elevii, fiţi calmi, urmăriţi-le buzele şi ţineţi seama de expresiile feţei şi de limbajul trupului. Încercaţi să evitaţi să ghiciţi sau să terminaţi fraza pentru ei pentru a grăbi comunicarea, dacă elevul nu doreşte acest lucru. Întotdeauna verificaţi acest lucru cu fiecare persoană.
- Rugaţi persoana să repete ce s-a spus dacă este dificil de înţeles. Repetaţi din nou pentru a confirma ceea ce au înţeles.
- Fiţi sensibil şi plin de tact. Persoanele pot avea o experienţă educaţională negativă ceea ce poate a dus la o slabă încredere în propria persoană.
- Persoanele cu dificultăţi de vorbire găsesc vorbitul la telefon dificil. Cea mai bună metodă de comunicare pentru ei ar fi emailul.
Evaluare
Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare
