Deficienţa Hiperactivităţii cu Deficit de Atenţie (ADHD)
Neatenţie, hiperactivitate şi impulsivitate sunt principalele caracteristici ale Deficienţei Hiperactivităţii cu Deficit de Atenţie (ADHD).
Caracteristici pozitive asociate cu ADHD
Cum ADHD are impact asupra invatarii, predarii si instruirii
Scurtă descriere a ADHD
Principalele caracteristici ale ADHD sunt:
- Neatenţie
- Hiperactivitate
- Impulsivitate
Deoarece de multe ori succesul învăţării depinde de abilitatea individului de a participa la anumite sarcini şi a face faţă aşteptărilor tutorelui cu minimum de distragere a atenţiei, elevii cu ADHD se pot confrunta cu mediul şcolar tipic. Activităţile asociate cu dobândirea informaţiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor, ducerea la bun sfârşit a celor asumate şi participarea la discuţii cu tutorii şi colegii lor sunt toate activităţi care pot fi potenţial problematice pentru un elev cu ADHD.
Deoarece elevii cu ADHD se pot confrunta cu dificultăţi faţă de mediul înconjurător din clasă, ei pot avea nevoie de modificări ale mediului de învăţare pentru a-i ajuta să rămână concentraţi asupra sarcinii respective, ca de exemplu:
- Persoanele ar putea avea nevoie să fie întrebaţi despre locul unde ar vrea să stea în timpul procesului de învăţare pentru a-i ajuta să se concentreze asupra a ceea ce se spune;
- Ei ar putea beneficia, de asemenea, de lucrul cu o altă persoană care îi poate ajuta să desfăşoare abilităţi de cooperare sau, dacă spaţiul permite, să lucreze în zone separate, departe de alţii;
- Persoane diferite vor găsi diverse scenarii de lucru mai bune pentru ei şi este esenţială deschiderea unei comunicări cu ei.
Descrierea detaliată a ADHD
ADHD este una din cele mai obişnuite afecţiuni ale copilăriei şi adolescenţei şi nu sunt observate în aceeaşi măsură la toate persoanele diagnosticate. Specialiştii recunosc că există trei combinaţii caracteristice:
- Unele persoane sunt de tipul predominant hiperactiv - impulsiv;
- Unele persoane predomină lipsa de atenţie;
- Şi unele au un tip combinat (ceea ce constituie majoritatea cazurilor de ADHD).
1. Comportamentele hiperactive sau impulsive:
- neastâmpăr
- probleme în a interacţiona liniştit
- întreruperea celorlalţi
- tot timpul fiind pe punctul de a „pleca”
2. Neatenţie:
- dezorganizare
- uituc
- uşor de distras
- greu i se reţine atenţia în timpul activităţilor de învăţare sau de realizare a sarcinilor
Aceste comportamente sunt de obicei primele observate în timpul copilăriei şi ele sunt mult mai severe decât un simplu comportament greşit. În timp ce comportamentele ADHD apar într-o oarecare măsură la noi toţi, diferenţa între ADHD şi un comportament normal este gradul problemei şi de dificultăţile pe care le cauzează. Persoanele cu ADHD manifestă acest comportament într-o măsură mult mai mare şi mult mai sever.
Sindromul ADHD rămâne controversat pentru că, deşi este recunoscut ca fiind o condiţie specifică, există deseori sentimentul printre specialişti că nu este aşa de mult crescut încât să fie supra-diagnosticat masiv. Oricare ar fi realitatea, elevii care prezintă o astfel de condiţie care este sau care este similară sindromului ADHD în mod frecvent constituie o problemă pentru specialiştii care se ocupă de ei deoarece aceştia se confruntă deseori cu dificultăţi serioase pe parcursul studiilor.
Situaţia actuală
Dificultăţile psihologice sunt dizabilităţi ascunse. Indivizii pot decide deseori să nu îşi divulge dizabilităţile şi acest lucru trebuie respectat.
Persoane cu ADHD pot manifesta comportamente care nu pot fi explicate de o altă condiţie psihiatrică şi nu sunt în concordanţă cu vârsta individului şi cu abilitatea sa intelectuală. Oscilaţii ale dispoziţiei şi stângăciile sociale sunt obişnuite. Părinţii şi tutorii pot afirma că aceşti indivizi înţeleg greşit aluziile sociale acceptate, spunând sau făcând lucruri nepotrivite. Dificultăţile sociale ating deseori o culme în şcoala primară şi încep să se diminueze la gimnaziu deşi în adolescenţă orice instabilitate rămasă face ca nesiguranţa socială la această vârstă să fie şi mai mare.
Sindromul ADHD este observat cel mai adesea în jurul vârstei de 5 ani şi, conform unor păreri medicale, acesta afectează 5% din copii de vârstă şcolară cu un procent diagnosticat băieţi faţă de fete de cel puţin 4 la 1. Răspândirea observată a ADHD la băieţi şi fete nu este simetric datorită faptului că aceste caracteristici de hiperactivitate şi impulsivitate este mult mai obişnuită la băieţi, în timp ce fetele cu sindrom ADHD prezintă de cele mai multe ori caracteristicile lipsei de atenţie. Cercetările arată că 80% din copii diagnosticaţi cu ADHD continuă să prezinte caracteristicile şi în adolescenţă şi 67% continuă să aibă caracteristicile în perioada adultă.
Caracteristici pozitive asociate cu ADHD
- Abilitatea de a vedea în ansamblu şi o bună atenţie la detaliu.
- Creativitate şi inventivitate.
- Asumarea riscului poate duce la descoperiri importante.
- Abilitate de a procesa informaţiile şi de a face observaţii mai cuprinzătoare.
- Nivel ridicat de energie.
- Abilităţi bune pentru negociere.
- Intuiţie şi reacţie.
- Abilitate de hiper-concentrare.
Cum ADHD are impact asupra învăţării, predării şi instruirii
Zone potenţiale ale dificultăţii pentru persoanele cu sindrom ADHD pot include:
- Neatenţie – întrerupţi de propriile gânduri sau visare cu ochii deschişi, trecând repede la o nouă temă de conversaţie înainte de a termina una şi producând o lucrare care are o calitate variabilă;
- Impulsivitate - o dificultate a vorbirii interioare, terminând propoziţiile altora şi/ sau întrerupând;
- Memorie pe termen scurt – abilitate precară de a lua notiţe, înţelegere cu întârziere şi anticipare ceea ce duce la inabilitatea de a învăţa din greşeli sau din experienţele anterioare;
- Oscilaţii ale dispoziţiei – mergând de la un comportament fără astâmpăr şi zvăpăiat până la căderea pe gânduri (afectând lucrul la curs şi repetarea pentru examene);
- Slabă organizare şi management al timpului;
- Asumarea riscului;
- Rezolvarea problemelor;
- Relaţii interpersonale şi emoţionale – elevii pot părea sociabili dar prieteniile pot fi superficiale;
- Probleme asociate cu medicaţia – acestea pot afecta somnul.
Provocări
- Empatia
- Procesarea informaţiilor
- Relaţia cu anxietatea/stresul
- Memoria/reamintirea
- Motivaţia
- Organizarea
