Eticheta dizabilităţii

Definiţii şi Abordări Generale

Profesorii sunt deseori preocupaţi cu privire la problemele şi dificultăţile pe care le vor prezenta persoanele cu dizabilităţi şi se poate foarte bine să subestimeze abilităţile elevilor. Totuşi realitatea este aceea că cei mai mulţi elevi cu dizabilităţi fac faţă destul de bine cu condiţia să existe o grijă anticipată şi înţelegere în procesul de predare. Nu este nevoie ca meditatorii şi instructorii să aibă un grad înalt de pregătire ca experţi în dizabilităţi pentru a obţine rezultate pozitive. Au nevoie numai de o abordare cu bun simţ şi să ştie unde să ceară ajutor suplimentar atunci când este nevoie.

Persoana cu dizabilitate este de obicei cea mai bună persoană cu care să începi atunci când cineva încearcă să stabililească care sunt nevoile lor şi ce soluţii posibile există sau ar trebui găsite. În cele din urmă, un elev cu dizabilitate care a reuşit să intre în mod normal la liceu are experienţa obişnuinţei cu Dizabilitatea sa şi depăşirea problemelor şi ştie ce anume îi dă posibilitatea să înveţe cu eficienţă. Punctul de pornire important nu în constituie ce anume dizabilitate are elevul (şi nici cauza acesteia) ci, ce anume are nevoie persoana respectivă pentru a fi capabilă să îşi demonstreze şi să îşi dezvolte abilităţile în aceeaşi măsură ca şi ceilalţi.

Un alt punct important pe care trebuie să ni-l reamintim este acela că persoane cu dificultăţi similare nu au şi nevoi similare. Un elev cu dificultate a văzului ar putea face faţă unei situaţii într-un atelier de lucru în timp ce alta ar putea considera acea situaţie  foarte stresantă. Doi elevi cu probleme de mobilitate pot avea de asemenea nevoi diferite – unul ar putea folosi scaunul cu rotile altul foloseşte cârjele. Detaliile specifice ale dificultăţii, personalitatea, vârsta, preferinţele, experienţa, motivaţia şi durata în timp a dificultăţii, toate acestea au un impact semnificativ asupra performanţei.

Limbajul şi Dizabilitatea

Persoanele cu dizabilităţi sunt foarte sensibile la conotaţiile negative ale unor expresii. Unele persoane fără dizabilităţi ar putea privi ca improprie această preocupare pentru limbaj totuşi limbajul conferă mesaje puternice şi poate duce la o etichetare care dezumanizează sau minimalizează. Este foarte bine atunci când observi o grijă în alegerea cuvintelor de către cineva şi elevii trebuie încurajaţi să fie sensibili la utilizarea limbajului. Lista de mai jos este dinamică şi poate fi schimbată ca răspuns la sugestiile şi ideile persoanelor cu dizabilităţi:

Cuvinte politicoase obişnuite

• Evitaţi să etichetaţi persoanele cu sau fără dizabilităţi. Nu faceţi presupuneri cu privire la prezenţa sau absenţa unei dizabilităţi, unele persoane ascund dizabilităţile aşa cum ar fi epilepsia sau astmul. Etichetele medicale nu sunt de dorit şi sunt greşite deoarece doi oameni nu se se aseamănă. Etichetele medicale nu spun nimic despre individ şi tind să întărească stereotipurile persoanelor cu dizabilităţi cum ar fi pacienţii, fără putere şi pe deplin dependenţi de profesia de medic.
• Este dezumanizant să vorbeşti persoanelor în termenii unei condiţii. Nu vorbiţi despre dislexic sau despre un epileptic – este de preferat să spui că el are dislexia/ ea are epilepsie.
• Nu folosiţi cuvântul dizabil ca şi un substantiv (dizabilul), acesta implică un grup omogen separat de restul societăţii. Fiecare este un individ, persoanele cu dizabilităţi nu constituie un grup aparte.
• Trataţi adulţii într-o manieră adecvată adulţilor, nu trataţi de sus elevii
• Oferiţi asistenţă unei persoane cu dizabilitate dar aşteptaţi până când oferta dvs. a fost acceptată înainte de a oferi ajutor. Nu presupuneţi că ştiţi cel mai bine cum să fiţi de ajutor, ascultaţi orice fel de instrucţiuni.
• Nu vă simţiţi jenaţi de folosirea unor expresii comune cum ar fi “Înţeleg ce vrei să spui”
• Realizaţi un contact vizual şi vorbiţi direct persoanei cu dizabilitate şi nu printr-un însoţitor
• Realizaţi un contact fizic cu persoana cu dizabilitate în concordanţă cu situaţia respectivă în acelaşi mod în care aţi face-o cu o altă persoană.

sus