Activităţile grupului de lucru

Apăsaţi aici pentru:

Activitatile grupului de lucru si strategii posibile

Discutii si strategii posibile
Jocul pe roluri si strategii posibile
Invatarea bazata pe problema si strategii posibile

Daca considerati ca este dificil de citit, apasati pe "Marimea fontului +" de pe banda albastra de la inceputul paginii.

Descrierea activităţilor de lucru în grup

Grupul de lucru este o formă de învăţare în cooperare ce permite elevilor să-şi dezvolte cunoştinţele, abilităţile generale (ex. comunicarea, colaborarea, gândirea critică) şi atitudinile. Abilitatea de a participa efectiv în grupul de lucru sau în echipă este văzută ca o metodă dezirabilă ce pune accentul pe abilitate şi trebuie considerată ca parte necesară în procesul educaţional al fiecărui elev.

Grupul de lucru poate duce la recunoaşterea dar şi utilizarea experienţei şi tăriei fiecărui elev.

Abilităţi necesare pentru lucrul în grup:

Muncă de echipă
Comunicare
Rezolvarea problemei
Administrarea timpului
Negociere
Delegare
Cooperare
Conducere

Strategii posibile

Acestea trebuie să ia în considerare următoarele:

Mediul fizic: aranjarea camerei astfel încât elevii să se vadă între ei;
Discuţii cu elevii referitor la implicarea diferitelor abilităţi pentru a avea un grup de lucru de succes;
Personalul trebuie să ofere sprijin pentru a încuraja dezvoltarea unor strategii de administrare inclusivă de către grup;
Elevii cu dizabilităţi trebuie să-şi organizeze colegi care să-i sprijine în timpul în care se lucrează în grup. Grupul poate avea nevoie să fie sensibil şi să poată susţine aceste cerinţe;
Încurajaţi elevii să se organizeze bine prin solicitarea planurilor de lucru; orarului şi agendelor ca parte a evaluării;
Încurajaţi elevii să se refere la orice problemă apărută la început pentru a evita nerealizare sarcinii de grup;
Stabiliţi proceduri clare pentru grup şi indivizi pentru a le folosi atunci când consideră că nu pot rezolva o problemă singuri;
Nu permiteţi grupurilor să-şi selecteze proprii membrii, când este necesar, distribuiţi elevii în grupuri;
Publicaţi ghiduri de utilizare clare, expunând aşteptările pe care le doriţi de la elevi în decursul grupului de lucru;
Asiguraţi-vă că ei înţeleg responsabilităţile ca grup, pentru grup şi pentru ei înşişi;
Asiguraţi-vă că toţi membrii grupului ştiu care este rolul lor grup, rolurile posibile incluzând: scaun, tablă pentru notiţe etc.;
O repartiţie a rolurilor specifice sau permiteţi elevilor să aleagă;
Schimbaţi membrii echipelor din când în când;
Faceţi prejudecăţi specifice, ferme şi rapide;
Variaţi natura evaluărilor ţinând cont de grupul de lucru;
Prezentări: oferiţi elevilor ghiduri, reguli clare şi criterii prin care pot fi evaluaţi, ex. prezentări pe postere, prezentări PowerPoint; evaluări individuale;
În completare, rugaţi elevii să vă spună cum au rezolvat problemele;
Rugaţi elevii să evalueze ce au învăţat lucrând într-un grup;
Rugaţi elevii să identifice orice abilităţi transferabile pe care ei le-au dezvoltat în cadrul grupului;
Rugaţi elevii să identifice un subiect nou specific cunoştinţelor dobândite lucrând în grup.

Sarcinile grupului sau evaluările

Problemele asociate cu sarcinile grupului şi evaluările grupului au tendinţa de a fi similare pentru cei mai mulţi dintre elevi, dar pot fi foarte grave pentru elevii cu dizabilităţi. Există o varietate de probleme pe care elevii cu dizabilităţi trebuie să le descurce atunci când participă la un grup de lucru:

Prejudicii de la alţi membrii ai juriului;
Dificultăţi de comunicare;
Organizare slabă şi respectarea timpului;
Mediu fizic inaccesibil.

Responsabilitatea pentru a organiza şi coordona un grup este adesea văzută ca o componentă a lucrului în grup ceea ce înseamnă că personalul poate fi refractar când intervine atunci când grupul eşuează. Pentru a vă asigura că elevii cu dizabilităţi sunt incluşi, sistemele voastre trebuie să încurajeze grupul să practice incluziunea.

sus

Discuţia

Discuția este un dialog ce consta în modificări şi expresii de idei, opinii şi cunoştinţe. Poate varia de la o experienţă învăţată la o oportunitate neplanificată ce ia în considerare ideile.

Strategii posibile

Luând în considerare mediul fizic, pentru o discuţie de succes, fiecare are nevoie să îşi vadă colegii (şi în special cei cu dificultăţi de auz ce au nevoie să citească de pe buze) astfel că e necesar să aranjaţi camera în formă de potcoavă sau cerc.
Verificaţi dacă este o încăpere pentru persoane ce folosesc scaun cu rotile şi asiguraţi-vă că sunt integraţi în grup şi nu „parcaţi” într-un colţ al încăperii.
Verificaţi dacă nu sunt obstacole care îl pot afecta pe un student cu dizabilităţi vizuale.
Oferiţi un subiect de discuţie pentru a începe discuţia.
Stabiliţi regulile de bază la începutul sesiunii, ex. numai o persoană poate vorbi o dată; nu întrerupeţi; nu ofensaţi sau nu faceţi declaraţii sau acţiuni necorespunzătoare.
Asiguraţi-vă că elevii au oportunităţi egale pentru a contribui la discuţii prin încurajare şi facilitaţi discuţia.
Administraţi discuţia în mod efectiv prin menţinerea grupului pe acelaşi subiect principal. Concluzionaţi discuţia printr-un scurt rezumat cu punctele cheie ce au fost atinse.
Dacă cineva cu dificultăți de auz are nevoie de un vorbitor ce să folosească un microfon, asiguraţi-vă că aţi stabilit un sistem pentru a-l transmite pe acesta la tot grupul.

sus

Jocul pe roluri

Jocul pe roluri implică crearea unei situaţii în care elevii să acţioneze în roluri particulare, adesea acesta este urmat de discuţii şi analiză. Unul din punctele forte în folosirea jocului pe roluri este acela că poate simula lumea reală fără nici un fel de implicări adevărate. Îi oferă elevului posibilitatea de a experimenta cum se pot simţi într-o situaţie şi ce emoţii pot apărea.

Nu toţi studenţii vor dori să participe în jocul pe roluri, deoarece poate fi aplicat de către cei ce au nevoie să simtă siguranţa emoţională. Acesta se poate aplica în particular la cei cu anumite dificultăţi/condiţii cum ar fi cei cu dificultăţi mentale. Aceşti elevi nu ar trebui forţaţi să participe la jocul pe roluri dacă ei văd situaţia prea dificilă, dar fiind o parte centrală a cursului/evaluării, veţi găsi o metodă alternativă pentru a le permite să demonstreze rezultatele invatarii.

Strategii posibile

Pregătirea: realizaţi fluturaşi sau foi informative, oferind toate informaţiile solicitate elevului pentru a putea acţiona în funcţie de rolurile lor. Amintiţi-vă că trebuie să oferiţi această informaţie într-o mulţime de formate ce ţin cont de nevoile elevilor cu dizabilităţi, spre exemplu Braille, font mai mare, posibilitatea de a fi înregistrat.
Pregătiţi mediul fizic, utilizaţi proptele dacă sunt disponibile, dar ţineţi cont de dificultăţile care pot apărea pentru cei ce au dificultăţi de mobilitate, senzoriale sau ale dexterității manuale.
Monitorizaţi jocul pe roluri pentru a vă asigura că nivelurile apropiate de comportament şi interacţiune sunt menţinute. Dacă este necesar, interveniţi, pentru a vă asigura de participarea completă a elevilor cu dizabilităţi.
După jocul pe roluri este important să destindeţi participanţii, astfel că pot avea loc discuţii.
Amintiţi-vă să discutaţi elementele emoţionale – fiţi sensibili la faptul că cei cu dizabilităţi mentale pot fi distraşi de anumite teme.
Analizaţi şi evaluaţi jocul pe roluri. Rezumaţi punctele cheie învăţate şi relataţi teoria. Amintiţi-vă oferiţi aceste informaţii într-o varietate de forme, depinzând de nevoile grupului.

sus

Învăţarea bazată pe problemă

Învăţarea bazată pe problemă (IBP) este o metodă instrucţională ce provoacă elevii la „învaţă cum să înveţi”, „lucrând împreună într-un grup pentru a găsi soluţii la problemele vieţii reale şi pentru a reflecta propriile realităţi. IBP începe prin stabilirea de probleme şi rugarea elevilor de a identifica ce cunoştinţe şi abilităţi deţin, dar totodată ce trebuie să mai înveţe pentru a rezolva problema”.

(P Scales Teaching in the Life Long Sector 2008 Open University)

Strategii posibile

Spuneţi problema clar şi ţineţi cont de formatele diferite dorite de grup (ex. mărirea fontului sau înregistrarea).
Decideţi din timp forma de completare, dar fiţi conştient de cei ce au nevoie de un ajutor suplimentar datorită dizabilităţii lor.
Decideţi gradul de autonomie implicat pentru profesori/meditatori, organizaţie şi formal sau informal. Interveniţi dacă este necesar pentru a asigura participarea completă a persoanelor cu dizabilităţi.
Grupurile formale trebuie să deţină agenda şi minuta pentru fiecare întâlnire.
Lăsaţi grupul să decidă dacă doresc să facă mai multe sub-grupuri şi raportarea.
Faceţi sesiuni apropiate pentru a acţiona ca un stimul şi pentru a creşte învăţarea ulterioară.
Puneţi accentul pe exemplele de aplicare a învăţării.
Când problema a fost rezolvată, rugaţi elevii să vă spună paşii pe care i-au făcut pentru a rezolva problema.
Rugaţii să îşi evalueze propria achiziţie a materialului subiectului specific şi abilităţile şi cunoştinţele transferabile.

sus

Evaluarea

Ţineţi cont de faptul că persoane cu aceleaşi dificultăţi pot avea nevoi diferite în practică pentru a-i determina să se implice în procesul de evaluare şi pentru a demonstra ceea ce au învăţat.

Când evaluaţi elevii, fiţi foarte clar despre ceea ce vreţi să testaţi. Spre exemplu, rugându-i pe elevi să scrie un eseu la un examen, testaţi cunoştinţele elevilor şi înţelegerea topicului sau abilitatea lor de a scrie clar şi precis? Decideţi ce evaluaţi şi câte puncte sunt alocate fiecărui element (cunoaştere sau scriere corectă, memorare sau înţelegere).

Consideraţi de ce faceţi evaluarea într-un mod particular şi dacă există o altă metodă mai cuprinzătoare. În unele cazuri, formatul fix al evaluării este critic pentru a demonstra rezultatele dorite. Spre exemplu, un curs de frizerie – coafură va necesita demonstraţia practică a competenţei; dar, acolo unde este posibil, permiteţi elevului să îşi aleagă modul în care vrea să demonstreze cunoştinţele şi abilităţile; cu alte cuvinte permiteţi o varietate de moduri pentru demonstrarea a ceea ce cunosc.

Pot exista ocazii în care să oferiţi elevului cu dizabilitate o evaluare alternativă (spre exemplu un elev orb poate da răspunsurile în mod oral nu scris). În astfel de cazuri, trebuie să asiguraţi integritatea alternativei şi asiguraţi-vă că elevul cu dizabilitate este notat în funcţie de abilitatea sa de a răspunde corect – neoferind nici un avantaj sau dezavantaj altor elevi.

Adaptări pentru evaluare

Unii studenţi se pot baza pe echipamente care să le permită să realizeze evaluarea, dacă se realizează într-un mediu de examinare formal sau mai puţin formal, pentru a le permite pregătirea pentru evaluări continue.
Luaţi în considerare cât timp e necesar pentru completarea evaluărilor.
Unii elevi cu dizabilităţi vor avea nevoie de timp mai mult pentru completarea evaluărilor.
Unii elevi cu dizabilităţi care lucrează în grup vor avea nevoie de mai mult timp pentru completarea evaluării.
Poate fi dictată lucrarea pe o bandă sau poate elevul să o prezinte oral?
Va solicita elevul un asistent sau un scrib?
Elevii cu dificultăți de vedere vor necesita hârtie de examinare specială, în format Braille, înregistrare sau tipărire cu fonturi mari.
Întrebările şi/sau titlurile evaluării e necesar să fie oferite şi înregistrate.
Un casetofon, computer, scrib sau asistent, poate fi necesar unui elev cu dizabilităţi pentru a-şi completa evaluarea.
Fiţi clar de rolul şi implicarea echipamentului sau asistentului; asiguraţi-vă că elevul menţine controlul şi este complet responsabil de producerea propriei evaluări.

Ajustări pentru evaluări realizate în condiţii de examinare

sus